Drum bun doi ochi albaștri…

Aripi de nori frânte în zbor. Prea devreme, prea crud și prea brutal. Nu poți găsi justificare unei morți la 30 de ani. E ciudat și… cumva sec… cinic. Un om viu care umblă, zâmbește și râde și care apoi devine un trup țeapăn și rece. Străin și  tăcut. Fără nicio legătură cu cel pe care-l știai. Doi ochi albaștri stinși acum și o voce caldă redusă la tăcere pentru totdeauna. Vor mai fi zile, vor mai fi nori, va mai răsări soarele, va mai cânta marea dar pentru ea nu. Drum bun. Drum bun printre florile pe care atât de mult le iubeai. Drum bun printre trandafirii tăi dragi.  Poate că e un dincolo. Poate există. Ai merita. Ai merita cumva să poți să zâmbești din nou. Atât de fragilă… Și tu. Și viața. Drum bun frumoasă fată cu ochi albaștri și vocea caldă. Drum bun…