Privesc picăturile de ploaie care se scurg încet pe geam. Vântul îndoaie mărul din fața casei mai mai să-i smulgă și ultimele frunze iar Hai Hui stă zgribulit sub husă întrebându-ma cu ce-a greșit să suporte așa o vreme. 

Cerul e plumburiu iar soarele s-a ascuns și el sub umbrelă. Nu-ți vine să lași afară nici măcar un câine 🙂 când asculți ploaia care răpaie nervos pe acoperiș.

Am chef de un drum. Unul lung, undeva în noapte spre necunoscut. Noi doi. Eu și Hai Hui. Undeva spre soare. Undeva la mare și apoi spre munți și apoi iar spre mare…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s