“Open your heart, let me hear you

Make up your mind, I want to hear you…”

Și acum motivele romantismului subit:

La ceas de seară (noapte), în drum spre casă, admirând farmecul străzilor pustii dar frumos luminate, mă răsfățam cu gândul la un pahar de vin și la un dush fierbinte. Brusc, de nicăieri, după un semafor trecut pe galben, un domn agent mă trage regulamentar pe dreapta și eu la fel de respectuos și regulamentar,  pe dreapta mă și opresc. 

“Bună seara, agent X de la Politia Y, vă rog să-mi prezentați documentele dumneavoastră”

Păi nu vi le prezint eu? îmi zic în gând, ușor amărât că mă prinde “Revelionul” pe drum..

Scot permisul, buletinul, asigurarea și talonul și le prezint politicos domnului în cauză.

“Pe ce culoare ați trecut la semafor? ”

Eu: pe galben!

“Ați trecut pe roșu!”

Eu: Pe galben, serios…

“Serios vă spun, ați trecut pe roșu și trebuie să vă rețin permisul.

Eu: Vă rog să mă credeți! Era galben! și în gând: roșu am văzut când m-ati oprit!

“Putem să verificăm dar vă rețin oricum permisul, e expirat!”

Nu se poate, am neinspiratia să continui. De când? 

“Din toamnă! Rămâneți aici vă rog!  

Și uite așa, la ceas de noapte, stau parcat cuminte pe dreapta și cu ochii în retrovizoare,  privind cu interes la domnul polițist care se îndepărta cu permisul meu, agale…

Calm,  îmi aprind prima țigară și încercând să nu par nervos,  îmi aprind foarte repede o a doua.  Mă uit către colegul domnului agent oprit la doi pași pe mine și spun, având inspirația să o fac doar în gând :), nu aveți și voi niște criminali periculoși de prins sau o domniță drăgăstoasă care să vă aștepte acasă?

Ei și  acu ce-mi rămâne de făcut? Îmi iau frumos bicicleta, cortul și sacul de dormit și mă duc la job. În 2-3 zile ajung 🙂 Mai un popas, mai un peisaj…

Renunț la a treia țigară încercând, repet, să nu par nervos, nu că aș avea motive… Acum pe bune: la urma urmei, ce nevoie ai de permis în prag de iarnă când stai la țară? 

Deschid net-ul, (bateria 4%), să caut să văd cât e amenda, cât ține dovada, ce acte, ce drumuri, unde și tot așa… Văd cât e amenda! Mă apucă tusea, închid repede telefonul, ca să salvez bateria nu de alta și deschid radioul: 

O melodie veche si dragă dar pe care de obicei o ascult la drum și nu pe dreapta 🙂 , răsună în boxe”  Europe – Open yor heart”. Și, cu privirea languros ațintită în  retrovizoare la domnul polițist care în mașina lui completează de zor procesul verbal, fredonez din toată inima: Open your heart, let me hear you. Make up your mind, I want to hear you… Versurile curg dar eu tot repet refrenul. Poate poate, doar doar… 🙂

Intr-un final îl văd pe domnul agent venind agale spre mine.  Dau mai încet volumul și străduindu-ma să nu mă bufneasca râsul, încerc să par serios (de obicei nu prea îmi iese). 

“Vă rețin permisul, amendă minimă pentru galben, minim de puncte pentru permis și dovadă 15 zile. Cred că o să vă faceți timp pentru vizita medicală și să vă scoateți un nou permis. Mențiuni?”

În gând doar:  vizita medicală nu se face și la cap nu? Că n-ar fi bine! Tot în gând: pot să-i fac o poză? Era primul meu permis și aș fi vrut să păstrez o amintire (e o poveste prea lungă de ce 🙂 ) și cu voce tare: Mulțumesc, nu am niciun fel de mențiuni și straduindu-ma să nu completez: de nu mă opreati, mai trecea o toamnă,  plus că poza era reușită 🙂

Iau actele, mai puțin permisul, salut respectuos pe domnul polițist care putea să mi tulbure grav seara și îmi continui drumul spre dush și paharul cu vin. Am început cu paharul :)))

Așadar, coada de la Pipera, here I come!Dar până una alta, mulțumesc că cumva…a ascultat-o și el 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s