între bidinea și soare

Soare, furtună și nori…Cu un pas în trecut și cu doi undeva în gând Hai Hui așteaptă în poartă zâmbind. A fost cam tăcut zilele astea. Cred că ascultă un refren nou care traversează strada și se gândește la drum. La un nou drum. Răbdare prietene. Încă nu. La un pas bate iarna și eu am de vopsit o poartă și un gard. Și de tuns iarba…:) Între timp tu poți să te bucuri de soare și pentru mine. Eu mă bucur de liniște și o s-o tulbur doar cu bidineaua în timp ce la doi pași, măsurați în km ce-i drept, oamenii nu mai au răbdare și vor totul acum. Românii aleargă după minuni dar le ia mult timp să constate că nu vin singure și că trebuie să le ajuți. Așa nu e bine, așa nu e bine, nicicum nu e bine 🙂 Dar cum e bine îți vine să întrebi. 

Cred că problemele cele mai complicate au soluțiile cele mai simple iar dacă ceva nu iese, pur și simplu nu îți mai sparge creierii și încetează să mai joci după reguli. 

Eu cu bidineaua, Hai Hui cu așteptarea:) Vine ea și ziua de drum:)