A mai rămas o singură floare într-un colț pe pervaz lângă luna lui martie. O privesc și mă întreb când o să cadă și ea iar între timp mai trag din țigară.
Un zâmbet frumos și ochi migdalați de căprioară. Pierdută între sms-uri furate oferă nimic sau o noapte. Picioare lungi ș-un oftat studiat amestecat printre șoapte. Îmi vine să râd dar mă plictisesc să-mi pierd timpul. Nu-i corect poate dar n-are rost să vedem viața cu ochii celui care zâmbește de formă. E atât de gol dincolo de ei că te sperii. Și cuvintele-s seci și lipsite de sens încât atârnă ca o haină largă în care te încurci când vrei să pășești.
Tu umblă. Eu stau să privesc către floare. Și între timp trag din țigară. Mi-e dragă. E ultima dar nu contează. Poate o să cadă și ea odată cu ultimul fum dar tot nu contează. Știu că o să o văd
Azi bem. Bem cât să ne-ajungă. Gutui, mere, ce-o fi…Hai Hui stă rătăcit și stingher sub ploaie. Nu are curaj să întrebe nimic. Nici dacă o să mă întorc. Nici dacă o să plec. Nici dacă o să mai mergem vreodată. Doar așteaptă. Mi-e milă de el dar continui să trag din țigară. Acum nu vreau și nu pot.
Dezbracă te! Vreau să-ți vorbesc! Și-mi ești dragă.
