vise hai hui 

Lumea e făcută adesea din vise și nori. Din căutări de soare și picături de ploaie. Hai Hui aleargă de nebun spre casă. Uneori se oprește în pragul porții și în ultima vreme la intrarea în sat. Parcă n-ar mai vrea să continue. De ce? Îl întreb eu tăcut. De data ăsta îmi răspunde el cu voce tare: “Mă cheamă vântul..” Unde? “Spre depărtări!” De ce fugi Hai Hui și mai ales de cine? “De gânduri” Degeaba fugi de ele dragul meu, îi răspund eu tăcut.  Oriunde te duci vor fugi cu tine! “Aș vrea să fug mai iute ca ele și într-o zi am să pot!” Încearcă prietene, tu încearcă dar ce-o să fie o să mai vedem! “Ești cinic și mai ales nu mai speri” răspunde el scurt. Îl simt supărat.

Degeaba fugi Hai Hui de gânduri. Crede – mă! Oriunde fugi vor fugi cu tine. “Și atunci?” Atunci oprește-te! Nu mai fugi! Lasă noaptea să plece! Lasă ziua să vină și să treacă și alta după ea și tot așa. Uită-te în jur, avem de umblat. Avem de strâns în brațe omeni dragi pe care și așa îi vedem rar dar într-un final tot acasă vom ajunge!

“Acasă unde?” Vom vedea!

“Când plecăm?” Curând, foarte curând! “Și ne mai întoarcem?” Asta rămâne de văzut :). Ți-am spus. Într-o zi vom fi acasă doar că nu acum. Acum umblăm. “Acasă unde?” Ti-am spus: vom vedea când va veni timpul. Va alege el unde. Decide el, nu noi!

Aici sus se vede lumea prietene. Vezi depărtările și poți să visezi. Dar drumul nu e acolo! “Nu înțeleg!” Hai Hui, poți să visezi, poți să-ti dorești dar păstrează-ți roțile pe drum. Altfel, visele vor rămâne doar vise și tu iți dorești mai mult decât atât. Tu iți dorești un loc al tău în care să nu mai fii Hai Hui. Până atunci umblă prieten drag. Umblă după visele tale până când le vei împlini! Și atunci vei ști unde ți-e locul.

“Dar de ce nu e acolo drumul?” Pentru că drumul nu e doar în vise, o fi și acolo dar e aici pe pământ, mai ales pe pământ!