Cu sute de ani în urmă europenii în căutare de aur și comori străbăteau mările și descopereau America. Li s-au alaturat alții în căutare de pământuri și mai târziu alții în căutare de libertate. Au strabatut marile în nave cu pânze, mai tarziu vapoare cu zbaturi și coșuri  care inegreau cerul. Au străbătut câmpii, munți și au decimat aproape până la extincție pe fiii până atunci liberi ai acelor pământuri.  Au clădit o națiune nouă, mândră ale cărei principii au fost libertatea și egalitatea în drepturi.  Au clădit-o cu prețul a sute de mii de morți, a sute de mii de sclavi și indieni decimați, deci as spune ușor ironic nu tocmai în numele libertății ci mai degrabă în numele libertății lor dar au existat mereu printre ei oameni care au luptat și au străpuns munții în numele unei libertăți pentru toți. Și astăzi s-au oprit într-un zid.

Discursul președintelui Trump  despre construcția zidului la granița cu Mexicul în numele libertății și protejării cetățenilor americani de emigranti este cea mai mare palmă dată milioanelor de pionieri care au construit America.  Dar hai să zicem că trecutul e trecut, îi dam foc sau îi punem cruce și mergem mai departe.   Dar ce te faci cu prezentul care ce să vezi,  este fix rodul acelui trecut! Mulți dintre susținătorii lui Trump nu-și dau seama de absurdul și ridicolul situației. În spatele lui  în timpul discursului despre ridicarea zidului la granița cu Mexicul nu stateau doar caucazieni ci și mulți indivizi rezultați din încrucișarea mai multor rase. Oameni poate la a doua, maxim la a treia generație de emigranți, dintre care unii sigur de origine mexicana. Te uiți și te întrebi cum de nu sesizează absurdul și ridicolul situației și mai ales te întrebi dacă se vor trezi înainte să fie prea târziu.

Simboluri naziste, discursuri naziste în America Statuii Libertății. Serios? Le recomand în locul unei croaziere în Caraibe,  o excursie de “plăcere” la Auschwitz.  Ar costa mai puțin și cu siguranță ar învăța mai mult sau măcar până la Paris, la Domul Invalizor unde sunt doar cateva fotografii si câteva exponate despre Holocaust. Așa ar putea să își clateasca și ochii cu luminile de pe malul Senei (urmeaza un suras ironic, n.r.)

N-ar fi nicio problema daca lucrurile astea s-ar intampla in mod curent dar ce te faci atunci cand presedintele Statelor Unite e in jocul asta?

Cum ramane cu principiile Ligii Natiunilor impartasite lumii tot de un presedinte american? A da, am uitat, le-am ingropat in sange la Versailles in 1919. Lumea a mai incercat de atunci si tot mai incearca timid prin ONU. Dar de la Cortina de fier “inaugurata” in 1946 cu Churchill la Fulton si pana in 89 America, sau macar o parte din ea a luptat pentru valorile democratiei si libertatii. E drept si prin Cuba, Coreea, Vietnam si Afganistan 😦 dar a luptat.

2017. Un presedinte american vorbeste despre un zid la granita cu Mexicul, un zid care “sa protejeze” libertatea si oamenii il aplauda. Cred ca cineva ar trebui sa ii arate o fotografie cu Zidul Berlinului poate domnia sa intelege, desi ma indoiesc profund, cate familii si destine au fost taiate in doua iar ranile nu s-au inchis coplet nici azi.

Cred cu tarie ca sunt un optimist si ca reusesc sa vad si cand cerul e negru jumatatea plina a paharului  dar  cand arunc un ochi scurt la ce am scris nu ma pot gandi decat la faptul ca singurele valori reale sunt familia si viata traita frumos si decent. Nu pot fugi pe un munte si nici nu ma pot ascunde intr-o pestera desi uneori imi vine, dar pur si simplu unele lucruri nu merita. Ei cu ale lor si noi cu ale noastre.  Important este cred ca tu ca individ cand ai puterea sa faci ceva corect, sa o faci.

Cunosc oameni care nu sunt nici presedinti de stat nici niste super magnati dar care fac ce e corect (si uneori e al naibii de greu sa faci ce e corect) si care nu se invart nici pe yachturi de lux  si nici in bolizi  de jumatate de milion de euro dar care rad cu toata inima cand isi ridica copilul in brate, oare care sunt cei mai fericiti?

Sper si cred ca la un moment dat si Trump si-a mangaiat copii si s-a bucurat  si sper  ca i-a mai ramas ceva din zilele alea undeva in vreun colt de minte sau de suflet, nu de alta dar la un moment dat s-ar putea sa ne rugam foarte puternic ca acest lucru sa se fi intamplat.

Niciun zid, niciodata n-a rezistat la infinit. Nicio putere absoluta, niciun imperiu, niciun regat n-a devenit de neclintit. Lumea e plina de cioburi si cicatrici dar de fiecare data a mers mai departe.

Atata vreme cat lumea a inteles ca “Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” Edmund Burke, si a inteles din fericire de fiecare data si a actionat in consecinta,  indivizi ca Trump vor veni si vor pleca iar zidul pe care il va construi cu siguranta intr-o zi altcineva il va darama. Nu vom mai fi cu siguranta prezenti dar se va intampla.

Visul american se opreste intr-un zid. Azi. Maine va continua. Poate nu se va mai numi visul american ci asiatic, european sau mondial. Dar va continua!

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s