Barcelona. Destinație de top în reclamele agențiilor de turism. Oraș cosmopolit, plin de viață, de vechi și de nou și turiști. Un mic Babilon de vacanță și de distracție. Europa e plină de Barcelone. Lumea e plină de Barcelone. De oameni care zâmbesc și care iubesc soarele și marea. Și într -o zi un individ se urcă într-o mașină și intră în mulțime curmând vieți, vise și speranțe și lăsând în urmă doar sânge. Alții își leagă o centură de explozibil și pleacă în nebunia lor spre moarte crezând că așa rezolvă ceva. Și mai răi sunt cei care sacrifică femei și copii trimițându i spre moarte în numele unui Dumnezeu sângeros a cărui singură credință e sângele și răzbunarea. Suntem cei mai răi dușmani ai noștri și ne sfâșiem între noi ca hienele. Copii care înainte să învețe să zâmbească învață să ucidă. Negri sau albi, musulmani, creștini, mozaici sau budiști, toți suntem la fel, avem vise și speranțe, dureri și bucurii. Toți oamenii normali zâmbesc când văd un copil, toți tinerii au un fior un stomac când sărută prima dată o fată, la toți ne e somn, frig și foame. Toți plângem tăcut sau cu zgomot când se duc cei dragi, pe toți ne doare când pleacă de lângă noi cineva drag, într un fel sau altul. Dar există unii care nu au vise, care nu au speranțe, care nu cunosc ce înseamnă sa spui “Te iubesc” și care în mintea lor limitată la ură și la distrugere se urcă într-o mașină și intră în mulțime distrugând și semănând în jurul lor ceea ce e în ei de fapt. Adică nimic. Doar gol și ură. În numele religiei, de fapt în numele unei lipse de omenie, de toleranță și de speranță. 

Acum a fost Barcelona. Au mai fost și în trecut și din păcate vor mai fi. Vor mai fi atâta timp cât oamenii nu vor accepta că fiecare are dreptul să fie diferit iar libertatea unui individ se oprește acolo unde o încalcă pe a altuia. Lipsa de valori, de educație și de dragoste se traduce prin ură, frică și teroare. Și toate astea duc la Barcelona de acum câteva zile. La cruci așezate lângă morminte proaspete. Cruci care vor fi uitate până la următoarea Barcelonă. Dar câtă vreme oamenii vor zâmbi, vor crede, vor spera și vor iubi astfel de zile vor fi puține. Poate nu vor dispărea niciodată dar vor fi mai puține!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s