Câtă dreptate există pe lumea asta când o femeie însărcinată se aruncă în fața trenului cu trei copii de mână? Câtă disperare și câtă nebunie trebuie să fi fost în sufletul ei? Fără îndoială un haos. Asta nu scuză nimic.  Gestul ei e cumplit și fără niciun dram de logică sau justificare. E cumplit, nedrept și sălbatic. Dar câtă dreptate e atunci când așa ceva se întâmplă și nimeni și nimic nu poate să împiedice o astfel de tragedie? Nu e! Ne revoltăm când în țările nordice statul intervine și iți ia copii când îi atingi cu o palmă. Probabil e greșit și exagerat. Nu am copii să pot judeca fie o parte – autoritățile fie pe cealaltă – părinții și de fapt nu am dreptul să judec pe nimeni. Dar nu pot să nu mă întreb dacă așa e mai bine. Așa cum s-a întâmplat azi si cum se întâmplă în atâtea alte zeci de cazuri în țara asta. Ca implicația autorităților de la noi să se piardă în birocrație și corupție.  Unde sunt instituțiile, doctorii și psihologii și în primul rând legiuitorii care ar fi trebuit să împiedice astfel de fapte cumplite prin educație și asistență adecvată. Avem autostrăzi, bune rele cum or fi, vacanțe în străinătate, Valea Prahovei ticsita  de mașini week-end de week-end și un sfert de milion de turiști la mare dar nu avem niște legi care să impiedice o mamă însărcinată sa-și ia zilele și să își ucidă trei copii într-un mod cumplit și barbar. Nu că ar exista vreun mod civilizat de a face asta. Unde e dragostea și sacrificiul unei mame? Sentimentul despre care se spune că e cel mai puternic.  De fapt unde e umanitatea din noi?  Unde e echilibrul și suportul familiei, prietenilor și al societății? Nu e! E fiecare pentru el și atât! Și arareori pentru alții. E pentru supraviețuire și bunăstare de cele mai multe ori și atât.  Încerc de multe ori să găsesc motive să spun că suntem diferiți de animale. După astfel de lucruri e greu.

Dacă suntem animale cum rămâne cu instinctul matern sau măcar cu cel de conservare? Dacă nu suntem animale de ce nu reușim să împiedicăm astfel de fapte, ca societate nu ca indivizi că doar avem legi și instituții

În rest am mai bifat o știre. Cinic. Scurt. Mâine alta. Pentru noi restul.

Pentru alții patru cruci într-un cimitir uitat de lume și alte cruci în sufletele altora.

Eu unul sunt norocos că am prieteni, că am cunoscut și cunosc oameni minunați care mi-au arătat în clipe grele și jumătatea plină a paharului.

Cam atât… Între timp. O altă știre, atac terorist la Barcelona… alt gest sălbatic, inutil și la fel de nedrept. Aceleași vechi prejudecăți legate de religie și culoarea pielii doar crucile vor fi noi…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s