untitled…

August. Aproape la jumate. Vara se duce incet. Pe ici pe colo frunzele se scutura sau au inceput sa paleasca. Hai Hui e in poarta. Tacut ca de obicei. Dar il simt usor trist. Numara zilele de libertate si ofteaza. Tacut ca sa nu-l aud.

La ce te gandesti baiete? il intreb. “La drumuri uitate printre salcii, la mare si la munti!” La mare inca n-am ajuns dar o sa mergem il mangai eu. “Cand?” Curand! “Tu nu ai chef de drumuri” imi reproseaza el. “Te tolanesti in ganduri, scrii si povestesti, despre oameni si lupi, despre tigari fumate in pervaz sau despre cer si pamant”

Hai Hui, maine noapte suntem pe drum… munti, serpentine, brazi si oameni dragi… Il vad ca se bucura dar ramane mai departe tot cu gandurile lui.

Ce e baiete? “Ne ducem, ne intoarcem. Ajungem, plecam…” Pai mai Hai Hui, nu asta iti doreai, viata de hoinar? De ce iti doresti mereu ce nu poti sa ai? Asa sunt oamenii, tu esti un motor. Tu mergi, nu stai. Tu cauti si cand gasesti mergi mai departe. Acum vrei un loc in care sa te opresti. Ce-i cu tine? Parca ai fi om si nu motor. Asteapta iarna, o sa fii suficient de trist atunci.  Acum e vara inca, bucura-te de ea. “Dar e jumatatea lui august, parca tu spuneai”. Asa-i dar uita-te pe unde ai umblat  si pe unde inca mai ai de mers. Lasa gandurile, lasa povestile,  zambeste  la necunoscut, cine stie cate vor mai fi  de facut de acum incolo, hai sa le luam pe rand! Noapte buna Hai Hui 🙂