Hai Hui.  În poartă. Stă  liniștit. Liniștit dar aproape fericit :). Mâine are de împins. Drum lung. Spre sud. Spre sud și oameni dragi. Oameni cu zâmbet larg și suflet mare. Oameni pentru care soarele zâmbește și care îl aduc și pe strada ta.  Mergem băiete. De fapt eu o să stau și tu o să mergi 🙂 Spre sud!

“A început să bată vântul?” Mă întreabă el mut, ca de obicei. A început Hai Hui :)! “Tare? Ușor ?” Nu știu prietene, vedem! Până una alta, hai noapte bună și apoi spre sud! “După cafea!” continuă prietenul meu grijuliu și atent să nu uit. După  cafea firește:) îi răspund.

“Mai fugi după soare?”  Hai Hui, îi răspund, când fugeam după soare nu ne cunoșteam, dar că tot m-ai întrebat iți raspund:) Nu mai fug după soare. Vine el și singur, când o să simți miros de porumb copt o să știi ca e aproape:). “Nu înțeleg”  Nici nu trebuie! Dormi! Mâine dimineață, o cafea, în șa și spre sud!