Povesti separate. Oameni diferiti. Tari diferite. Aparent nicio legatura dar in acelasi timp aceeasi suferinta nedreapta care uneori se repeta la nesfarsit.

Pentru cei mai multi e doar o stire intr-un jurnal,  o povestioara scurta despre doi tineri cu un bebelus bolnav de o boala incurabila care trebuie deconectat de la aparate pentru ca puterea umana ce sa vezi, are limite! Doar ca pentru ei nu e deloc o stire. E vorba de doi oameni care au sperat, care si-au dorit un copil si care acum trebuie sa aleaga daca acest copil sa moara sau sa traiasca. Sa traiasca legat de aparate fara a fi niciodata copil, adolescent sau matur. Fara sa sarute vreodata o fata, fara sa stie vreodata ce inseamna sa iti fie pofta de o bere sau de pizza. Fara sa se opreasca vreodata batran si obosit pe o banca in timp ce nepotii alearga si rad veseli in soare. Fara sa planga, fara sa rada. Sa functioneze da, dar nu sa traiasca.|Noi avem in fapt atat de mult si pretuim atat de putin.|

In teorie copilul nu stie, nu simte, nu-l doare. Asa au decis medicii. Si e bine asa? De ce? Pentru ca asa au decis ei? Pentru ca mai mult nu mai pot, sau nu mai pot acum? Cum ramane cu restul? Acolo unde ei nu mai pot decide sau de ce nu au decis altfel? Pentru ca nu pot! De ce? Un “de ce?” repetat la nesfarsit pentru atatea intrebari care vin incontinuu.

Ce-i drept? Ce-i corect de facut? Unde exista “trebuie” si ce il justifica? Si sufletul? Si credinta? Nu au raspuns nici doctorii nici preotii si poate nici ei, ei parintii, doar ca ei  sunt cei care trebuie sa aleaga!

Alta tara, alt timp, alta poveste. O mama care-si dorea un copil. Si a pierdut o sarcina si inca una. Si a descoperit ca nu mai poate, ca nu mai are cum. N-as vrea sa stiu ce i-a fost mai greu, sa piarda sarcina sau sa-si piarda speranta.  O camera plina cu jucarii, cu sperante si cu vise ramasa goala si pe care a trebuit sa o priveasca.

Da, poate ca e acelasi lucru in final, o dorinta naturala de a iti perpetua specia, o dorinta care nefiind implinita cauzeaza suferinta.  Doar ca e o explicatie fiziologica seaca si lipsita de caldura oricat ar fi bine  intemeiata pe analize si stiinta. O plansa de biologie agatata  pe un perete rece si atat.

Si atunci injuri stiinta, ai blestema medicii si neputinta lor. Uiti tot ce a fost bun, uiti toate vietile salvate sau descoperirile care iti fac viata mai usoara.  Si nu e drept si nu e corect dar tie nu-ti pasa. Doare atat de mult incat pur si simplu nu iti mai pasa nici de corect, nici de nimic.

Si totusi dincolo de stiinta, mai e ceva. E ceva ce oamenii nu au reusit sa-si explice. Ceva ce au incercat filozofii si preotii si uneori le-a iesit. Desi adesea opusi in idei, si unii si altii au incercat sa vorbeasca despre suflet, despre dragoste si despre durere. Sa caute sensuri si explicatii.  Si au si ei rostul lor. Cand medicii nu mai pot face nimic e nevoie de ei, altfel directiile sunt doar doua: spitalul de nebuni sau streangul.

Animalele isi jelesc puii incet, in liniste si uneori mut, fara niciun sunet. Nu inseamna ca nu le doare. Te uiti in ochii lor si simti. Aproape ca vorbesc.

Poate ca asa e omul , un impostor care ridica durerea la rang de arta. Poate ca rafineaza tot ce il doare pentru ca cumva, cumva spera ca se va concentra mai mult pe rafinarea durerii decat pe durerea in sine. Si asta se poate explica tot fizic 🙂 😦 De fiecare data cand apelam la o amintire noi nu o accesam direct de acolo de unde e stocata in creier, ci dintr-o alta zona fizica care creeaza o memorie “virtuala” si de fiecare data cand accesam o amintire, de fiecare data e alta chiar daca modificarile sunt la inceput insesizabile.

Pana cand medicii, filozofii sau preotii vor gasi o solutie, daca vreodata o vor gasi, fiecare isi cauta solutia lui, fiecare cum poate…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s