“Civilizatiile au fost create si indrumate de catre o mica aristocratie intelectuala, niciodata de catre mase. Acestea din urma nu au forta decat pentru a distruge iar dominatia lor reprezinta intotdeauna DEZORDINE”  Gustave Le Bon -Psihologia multimilor.

Prima oara cand  mi-au picat ochii pe cartea asta, subtire cat o foaie de ceapa in comparatie cu alte analize si studii ale miscarilor de masa din secolul 20, m-am gandit ca autorul e mai degraba usor superficial decat sintetic.

Viata a facut sa lucrez in presa si fara sa vreau  am privit de mai aproape cateva “titluri”: Piata Tahrir, protestele de la Damasc, protestele din parcul Gezi,  Euromaidan, evenimentele de la Chisinau,  apoi Piata Constitutiei si acum Polonia.

Si acum, dupa ce “am trait” aceste evenimente ii cer scuze…

Elita intelectualilor a existat dintotdeauna si va continua sa existe atata vreme cat rasa noastra va popula aceasta planeta. De la liberalismul lui Mill aplicat individului si pana la principiile lui W. Wilson  menite natiunilor dar niciodata aplicate, si asta doar ca sa luam un interval scurt de timp, oamenii au evoluat dar putin. Interesele divergente create de natura conflictuala a omului, dezvoltarea inegala si neincrederea intre parteneri sunt constante repetate permanent pe de-a-ntregul evolutiei noastre.

Liga Natiunilor a fost poveste frumoasa dar o poveste si atat. Un ideal care nu a impiedicat cu nimic groaznicul macel inceput in ’39.  In ’45 omenirea dovedea din nou ca nu a inteles nici de data asta lectia.  Dupa caderea Cortinei de fier, parea ca in sfarsit lumea se va bucura de un respiro. Trista iluzie 😦

Din 2011 incoace Orientul se revolta si se scutura, in interior si in afara lui, nu ca in secolul trecut n-ar fi facut-o. Nici Europa nu sta mai bine iar alegerile din SUA si situatia din Rusia aseaza din nou lucrurile pe o temelie de nisip.

In tot acest amalgam, masele sunt cele care ies in strada.  Din randul lor se numara intotdeauna mortii, naivii, idealistii si cei care pierd. In aparenta este perfect justificat sa spui ca oamenii se impart in doua categorii: oi si lupi, iar alegerea carei categorii ii poti apartine ii revine fiecarui individ.

Toffler a scris  cu zeci de ani inainte  sa se intample despre transformarea lumii prin Internet, despre evolutia de neimaginat a femeilor in plan politic si social, despre  renasterea extremismului, schimbarile climatice majore si exodul musulmanilor catre Vest. Si astea sunt doar cateva. Putini insa au avut urechi sa-l asculte. Si aceia au fost elita. Elita a fost cea care a dat semnalul, masele au fost cele care au operat schimbarea, elita a fost cea care a cules roadele.

In esenta insa nici elita nu este omogena, are avantajul insa ca e mult mai redusa numeric si atunci e mai inchegata iar mesajul mai usor de urmarit si de pus in practica. Elita a inteles insa ca democratia este expirata, ca intodeauna dictatura va fi  mai rapida in a-si atinge scopul deci mai eficienta.

Si atunci a sperat ca o interdependenta economica va fi calea catre Pax Mundi. Si a functionat, o vreme… Daca Liga Natiunilor a murit inainte sa se nasca, Comunitatea carbunelui si otelului a pus bazele UE, care a mers, un timp… Asia, Africa, au si ele “asociatiile” lor dar… oamenii au uitat ceva, iar NATO, Patriot si “Katiusa” in sufletul si mintea oamenilor nu pot interveni si au urmat Tahrir, Damasc, Gezi,  Euromaidan…

Da, pentru ca desi l-au citit pe Le Bon si pe Toffler l-au uitat pe Malraux: “Marea problemă a secolului XXI va fi aceea a religiilor”.

Va cer scuze pentru simplificarea abrupta si absoluta dar pe langa dragoste si bani, adica suflet si  pragmatism, omul mai are nevoie de ceva, de echilibru. Si la echilibru se poate ajunge intr-un singur fel, in opinia mea, prin educatie.

Iar aici e enorm de spus, toleranta, evolutie, rabdare, valori, principii, morala… e mult de vorbit despre educatie.

Cred ca vom progresa ca umanitate dar nu din punct de vedere tehnologic doar cand masele vor mai urca o treapta pe scara educatiei.

E doar o opinie, redata pe scurt si pe alocuri frugal dar timpul trece oricum si masa sau elita, alb sau negru, ortodox sau musulman, intr-un final toti au parte de acelasi final, cel putin pana cand cineva nu va inventa elixirul vietii vesnice si atunci devii constient ca important este drumul. Catre ce? Asta sta in puterea fiecarui individ, cand devii constient ca nu poti avea totul poti decide ce e cu adevarat important, si nu sunt multe 🙂

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s