child in time…duminică, 8 noiembrie 2009

Mă plictiseam şi nu prea la cursul de tehnică video, în timp ce proful ne vorbea de filtre şi alte lucruri minunate când a picat mesajul : “vrei sa vii la concertul lui Jon Lord ? Am o invitaţie şi pentru tine .” Da de o mie de ori da ! Mulţumesc Fifiiiiiiiii!!!!!!!!!!! Restul … Să descrii un concert Jon Lord e dincolo de cuvinte, e ca şi cum ai încerca să traduci notele prin litere …
Sala plină 2/3, mulţi la a doua tinereţe, mulţi la prima, semn bun … Filamornica de la Ruse excelent , poate că unii cunoscători ar putea comenta mai mult, sonorizarea ok cu mici scăpări , care din fericire au trecut neobservate în entuziasmul general, mai puţin de unele urechi fine (nu-mi aparţine nici una), luminile, singurul capitol slab după părerea mea şi cred că aici aş putea găsi destui susţinători. Ce era cel mai important însă a fost şi a fost peste ce îmi puteam închipui. Îmi amintesc doar că am ieşit “beţi” din sală, ne-am aşezat pe o canapea şi timp de câteva minute niciunul nu a scos niciun cuvânt, era prea mult. Am sudat două ţigări în timp ce schimbam impresii cu trupa de adoratori Jon Lord şi i-am privit pe membrii filarmonicii bulgăreşti cum se urcau încet şi modest în autocarul la fel de modest, simplu doar artişti, oameni simpli, oameni care trăiesc prin muzică, ies în evidenţă prin muzică, momentul lor de glorie e pe scenă şi cred că nimic nu se poate compara vreodată cu asta!Jon Lord un lord al rockului , rock simfonic, baroc, chitări electrice şi un toboşar de la mama lui …
şi peste toate astea Child In Time , de la primele acorduri, un singur gand, o singură respiraţie o sală întreagă, un moment de îngheţ temporal

 

The line that’s drawn between the good and bad
See the blind man shooting at the world
Bullets flying , taking tool
If you’ve been bad, Lord I bet you have
And you’ve not been hit by a flying lead
You’d better close your eyes
Bow your head
Wait for the ricochet ”

La bulevar birjar …. vineri, 19 iunie 2009

Soare, praf, zăpuşeală şi mulţi nervi în trafic , mmmmm… ce situaţie ! ar spune un bun prieten de al meu . Ce-i drept tabloul clasic al Bucureştiului contemporan nu mai surprinde pe nimeni. Ideea, contrar aparenţelor, e că dincolo de praf şi mirosuri delicioase în RATB (slavă Domnului că nu e cazul ) oraşul astă are şi nişte părţi bune dar pe care le poţi găsi doar dacă dormi ziua şi stai treaz noaptea. E mai bine parcă să străbaţi Bucureştiul în câteva minute deşi e mai pitoresc ce-i drept să te strecori cu greu prin trafic printr-un complex concert de înjurături, claxoane şi scrâşnet de cauciucuri , nu-i aşa? E drept că-mi place mai mult să mă dau noaptea ca fiecărui om mai ciobit la minte dar cum m-aş putea obişnui fără un Măi boule… sau Să-mi bag … în … începând cu gradele de rudenie cele mai apropiate ominiprezente în traficul de zi cu zi . La drept vorbind seara oraşul ăsta arată pe ici pe colo mai curăţel, mai gol de gropi dar mai plin de şanse să te înfigi în ele, şi acum partea cu care ar fi trebuit să încep: barurile şi cafenelele. Şi acum să stăm strâmb şi să cumpănim drept: depinde ce vrei , fiţe sau să te simţi bine, desigur e o chestiune de nuanţă, cine a zis că la fiţe nu poţi să te simţi bine …, oricum ideea e că ce cauţi găseşti , în Bucureşti ai de unde alege, şi dacă vrei o bere cu-n 5 lei în Club A şi dacă vrei cu de trei ori mai mult prin alte părţi floresciene (n.r. zona lacului Floreasca).
Aseară am dat o raită prin Club A, n-am mai fost de mult pe acolo, dar nu prea s -a schimbat nimic, muzica bună lume destulă, criza parcă e la alţii… , şi foarte foarte mulţi tineri .

pe un colţ de pervaz în martie miercuri, 4 martie 2009

noapte, afară e încă un frig sec, e doar un nehotărât şi rece început de primăvară, un pahar de vin şi nelipsita ţigară, pe un colţ de pervaz reflectezi ca în atâtea alte nopţi la zilele care au fost, la ce va fi mâine… şi somnul, aşa zis-ul sfetnic bun întârzie; ca de obicei… ţi-ai dori să fii undeva departe şi atâtea lucruri care te înconjoară şi pe care le simţi sub piele să îţi fie străine, să definească un alt eu , dar ştii că nu ai încă suficient curaj să schimbi totul şi îţi spui ca de obicei : altădată ……,în traducere ” n-am chef “e definiţia stării de spirit pe care o experimentezi de ceva timp dar deja te-ai obişnuit şi nu îţi mai pasă aşa că îţi mai aprinzi o ţigară , tragi cu sete din ea şi te gândeşti, (măcar asta e uşor) că ar fi ok să deschizi o carte din care oricum nu ai să citeşti prea mult dar ţi-e prea lene oricum şi e mai bine să îţi plimbi gândurile aiurea până când somnul izbăvitor va veni brusc , măcar mâine ştii că ai să te iei cu una sau alta şi ai să uiţi…., apoi ai să bei din nou şi iar ai să uiţi, da e simplu îţi spui acum,puteai să nu mai gândeşti deloc, doar să bei şi nici măcar

la radio sâmbătă, 30 august 2008

S-a terminat înainte să înceapă, cel puţin aşa aş descrie eu povestea unui radio numit NEWS FM. O gaşcă de nebuni, simpatici, mai mult sau mai puţin pricepuţi în ale eterului dar croiţi să facă treabă. Prima lansare în undă mi-a lăsat gura iască iar jurnalele maraton cu inserturi intrate în server pe ultima secundă din intro m-au ajutat să-mi menţin o siluetă constantă. Fostul Metropol se transformase într-un “dă breikin nius radio” care cu paşi mici începea să particularizeze frecvenţa 89FM. Trei fumuri în pripă înainte de jurnal şi la butoane…, deja clasică ultima oră însemna o goană nebună pe scări,un gingle scurt şi telefoane, multe telefoane, oricum e greu de descris tot ce am trăit atunci, un atunci destul de aproape şi asta pentru că s-a terminat ca o relaţie coup de foudre, pătimaş, violent şi apoi fiecare cu ochii în pământ evitând privirea celuilalt …
amănuntele nu privesc posteritatea , au fost 8 luni bune dar au încetat cu un avort indus de pragmatismul lumii business
Scuzaţi sarcasmul 🙂 va trece inerent odată cu timpul, un gingle scurt News Show continuă

dacă pleci, stinge lumina… luni, 28 iulie 2008

Cărtărescu a primit un sac de aprecieri pentru “De ce iubim femeile” Sincer am frunzărit cartea şi atât, nu ştiu dacă îmi place Cărtărescu şi oricum nu cred că părerea mea contează, cartea a plăcut multora, eu am rămas în minte doar cu o chestiune bizară pentru mine, normală pentru lumea în care trăim: Vosganian a scos din vânzarea unui volum de poezii de care nu a auzit nimeni cam de 10 ori mai mult decât a scos Cărtărescu din vânzarea volumului mai sus amintit, în fine Cărtărescu spunea că nu a scris-o pentru bani şi îl cred, repet: în caz că părerea mea contează. Oricum m-a inspirat titlul şi dacă aş avea ceva mai multă înspiraţie aş încerca să scriu “De ce nu iubim femeile” Voi fi considerat un epigon dar sincer nici că-mi pasă …Cineva spunea nu demult “Dragostea nu înseamnă a te uita lung unul la celălalt, ci a te uita împreună în aceeaşi direcţie.” Chiar credeţi? Vă rog nu ma faceţi să râd…. Mai bine spunea “Dragostea este ceea ce reuşeşti să obţii prin indiferenţă şi te prefaci că e important pentru tine…” dar accidentul de avion care i-a pus capăt vieţii nu i-a mai dat timp să se mai gândească, eu însă mai am timp să revin asupra acestui aspect , mai ales că în ziua de azi avionul a devenit cel mai sigur mijloc de transport …

viaţa dureaza mai mult decit necazurile duminică, 27 iulie 2008

îmbrăcată în hanoracul meu trage încet din ţigară, din când în când îmi trece şi mie un fum, e frig dar e bine că mă ţine treaz, de nopţi întregi nu reuşesc să dorm mai mult de câteva ore…, e ciudat cu doi oameni din lumi diferite care se văd doar atunci când întâmplarea decide, am obosit să mă lupt cu vântul, las gândurile să zboare odată cu el şi în direcţia lui veşnic nehotărâtă, la urma urmei parcă contează, când simt că nu mai pot să rabd mă urc pe motor îmi pun căştile las muzica tare şi caut un drum cu mulţi oameni pe care pot să fiu singur, şi toate astea îmi trec prin cap amestecate… în timp ce ea îmi trece un fum… viaţa dureaza mai mult decât necazurile îmi spun şi poate o să îmi treacă sau poate o să îi treacă ei… deşi nu sunt deloc convins de asta…

Iubita mea Suzy…sâmbătă, 19 iulie 2008

Ne cunoaştem de aproape un an şi încă nu ne-am obişnuit unul cu celălalt, ceea ce nu e rău veţi spune! Ei bine nu e chiar aşa …De multe ori mă mai încearcă un fior când ne întâlnim, simt aşa un gol în stomac poate chiar un fior pe spate dar s-ar putea să exagerez, în fine… e o tipă mişto, poate cam încăpăţânată câteodată, ceea ce îmi place recunosc dar nu tot timpul. Am văzut-o prima oară vara trecută şi m-am îndrăgostit imediat. Am făcut ce-am făcut şi după câteva zile era a mea. N-ar fi pentru prima oară când mi se întâmplă aşa cu “femeile” dar am învăţat că” easy come easy go”, însă cu Suzy n-a fost aşa, nu m-am plictistit de ea , încă… ea de mine? nu ştiu… Povestea noastră de dragoste a avut parte şi de câteva certuri la “sânge” dar niciodată de despărţiri şi probabil că dacă acest lucru s-ar întâmpla la un moment dat ar fi una definitivă pentru amândoi. Nu m-am întors niciodată, nu ştiu dacă e bine, în general îmi trece repede şi iert destul de uşor, dar nu revin,cel puţin până acum nu a reuşit nimeni să mă convingă să o fac.Ce-i drept relaţiile deschise au şi ele avantajele lor dar nu e cazul nostru. Când sunt cu ea mă face să mă simt ciudat de sigur pe mine, nu mă atinge nimic şi nu poate să mă doară nimic, e ca un
drog, ca o beţie, pur şi simplu eşti printre mii de oameni dar mă simt ca şi cum suntem doar noi… A…nişte detalii tehnice: are coapse svelte şi nişte rotunjimi care te fac să vrei să le strângi apăsat în palme, ochii ? Păi are doar unul cu intensitate variabilă şi ce-i drept o voce cam groasă pentru o fată dar e mai tânără cu 20 de ani faţă de mine şi trec lucrurile astea cu vederea …